Yoga pentru sanatate si frumusete

Pana si un crestin nepracticant si peste masura de ignorant va ezita in prima instanta sa se inchine miilor de zeitati idolatre ale panteonului hindus. Ceea ce i se cere este mult prea exotic si nefamiliar. Prin urmare, propagatorii invataturilor orientale se vad nevoiti sa recurga la tactica drumului ocolit si in trepte. Ei se camufleaza in spatele unor masti care ne sunt familiare. Astfel, ne vor vorbi despre  "psihologie aplicata". Ne vor propune o "alimentatie corecta". Ne vor imbia cu "exercitii de gimnastica" ("yoga pentru sanatate si frumusete"). Ne vor recomanda "metode" si "tehnici' pentru combateera angoasei, a nevrozitatii, a stresului si a fobiilor. Ne vor sugera, in cadrul unor conferinte si seminarii, modalitati de a rezolva orice problema cu care ne confruntam zilnic, inclusiv problema singuratatii.

In acest fel, incetul cu incetul, ne vor transforma in discipoli ai lor, ne vor convinge sa adoptam stilul de viata si modul de gandire indian, ne vor exploata economic, percepandu-ne cotizatii lunare sau cel putin taxe pentru "intelepciunea" care se imparte la conferintele organizate de ei, ne vor familiariza in cele din urma pe de-a-intregul cu hinduismul. Acesta este de fapt marea lor miza si principalul lor scop. Pentru ca acesti oameni nu sunt nici filosofi, nici difuzori de stiinta, nici psihologi, nici medici. Acesti oameni sunt hindusi, misionari ai unei idolatrii exotice. Mai mult decat atat, ei urmaresc sa se propovaduiasca si pe ei insisi ca dumnezei.

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Exercitii yoga

Asadar, scopul si punctul terminus al exercitiilor yoga este unirea cu Dumnezeul Krishna, cu inventatorul, creatorul si invatatorul yogai.

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Evanghelica hinduismului

Hindusii sunt despartiti in sute de erezii sau scoli divergente doctrinar, care pastreaza totusi ca punct comun recunoasterea autoritatii Bhagavad Gitei, "evanghelia" hinduismului. Este un text unanim acceptat drept "sfant" si "insuflat de Dumnezeu".

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Imaginea Bisericii

De asemenea, sunt departe de a sustine ca nu s-ar intampla si lucruri scandaloase in Biserica. Trebuie insa tinut seama de faptul ca, oriunde exista oameni, se intampla si se vor intampla astfel de lucruri. In plus, realitatea dovedeste irefutabil ca intensitatea si ponderea scandalurilor in Biserica este intotdeauna infinit mai redusa decat la nivelul institutilor statului, al partidelor politice, al societatilor comerciale, al organizatiilor non-profit, al asociatiilor sportive, s.a.m.d. Sub toate aspectele ei, diferenta este atat de zdrobitoare in favoarea imaginii Bisericii, incat orice paralela devine cel putin ridicola. Ceea ce sustin cu fermitate este ca mijloacele de informare in masa manifesta o tendinta cvasi-generala de focalizare asupra evenimentelor ecleziastice controversate. Pe deasupra, aceste evenimente sunt destul de frecvent prezentate trunchiat si supralicitant, sau chiar confectionate pur si simplu, in dispretul oricarei etici profesionale. De astfel, recuzita acestei ostilitati mediatice este arhicunoscuta.

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Raul risca izolarea daca nu se camufleaza

Daca raul s-ar infatisa ca atare, atunci cu siguranta ca majoritatea covarsitoare a oamenilor l-ar evita, macar din dorinta de a nu se vatama pe ei insisi. Raul trebuie asadar sa se camufleze, sa-si confectioneze intr-un fel sau altul aparenta frumosului, a binelui, pentru ca oamenii sa-l poata accepta si asuma. In acelasi fel, pentru a nu risca izolarea, oamenii rai sunt nevoiti sa se prezinte mai intai ca virtuosi. De asemenea, ei se vor stradui intotdeauna sa-i calomnieze pe cei cu adevarat virtuosi, pentru a-si asigura prim-planul confortabil din care sa-si puna in aplicare nestingheriti toate proiectele.

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Smerenie si mandrie

Omul smerit este cel care, desi innobilat cu multe harisme, se considera pe sine mai prejos decat toti oamenii si nu socoteste nimic ca fiind al sau, ci al lui Dumnezeu: Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele Luminilor (Iac. 1, 17). 

Dumnezeul celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (Iac. 4, 6). Dumnezeu ingaduie ca viata omului mandru sa fie pusa la un moment dat la incercare, asa incat prin infruntarea unor necazuri sau patimiri sa-si revina, sa se tamaduiasca duhovniceste. Cand insa mandria ajunge sa depaseasca un anumit grad, lucrurile devin complicate si primejdioase. Pentru astfel de oameni devine valabil acel cuvant: risipiti au fost si nu s-au cait (Ps. 34, 15). Altfel spus, omul nu vrea sa invete din incercarile vietii, nu vrea sa-si accepte greselile, nu vrea sa  puna capat orbirii si sa se smereasca. Il impiedica masura devastatoare a orgoliului, care il face sa prefere autodistrugerea in locul transfigurarii prin cainta. El insusi isi pericliteaza astfel existenta in vesnicie, exilandu-se de buna voie in taramul intunericului fiintial, in salasul demonilor, in iad.

Cum poate fi ajutat un asemenea om? El are nevoie nu de un medic obisnuit, ci de unul asemenea ingerilor, inzestrat cu mult discernamant, cu infinita iubire, cu nespusa smerenie. Unui astfel de bolnav nu-i sunt eficiente obisnuitele "medicamente" duhovnicesti, ci ii este necesar un chirurg experimentat, care sa-i efectueze o veritabila "operatie" duhovniceasca.

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Atractia occidentalilor fata de hinduism

Totusi, atractia occidentalilor fata de spiritualitatea hindusa este astazi o realitate, in contextul in care catolicismul si protestantismul, aceste devastatoare erezii, au reusit sa distruga in Apus autentica traditie spirituala crestina. Insetand dupa ceva mai profund, oamenii descopera intai yoga, iar apoi sfarsesc prin a deveni hindusi.

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Yoga si hinduismul

Yoga si hinduismul sunt lucruri inseparabile. Isi asuma exact aceeasi filosofie, aceeasi credinta, izvorasc una din cealalta. Hinduismul nu poate fi imaginat fara zeitatile sale diforme si monstruase.

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Crestinism diluat

Ce cunoastea el despre crestinism? Nimic. Provenind dintr-un mediu protestant, luase contact cu un "crestinism" diluat, aticist, pur omenesc. Despartiti de multe secole de Biserica lui Hristos, lepadand Tainele pe care le-a intemeiat Hristos Insusi, protestantii au confectionat un crestinism artificial, dictat de propria lor ratiune. Le lipseste cu desavarsire experienta Duhului Sfant, a harului lui Hristos.

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Inamic a carui existenta o ignori

- Uite cum stau lucrurile: Diavolul nu vrea sa-si deconspire existenta in fata oamenilor, pentru ca in felul acesta ii poate lupta mai usor. Pe ascuns. Nu te feresti de un inamic a carui existenta o ignori. Insa o data ce l-ai descoperit, nu mai are sens sa se ascunda, asa incat se lupta cu tine la aratare.

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Razboi infricosator

Asadar, pe planeta Pamant se desfasoara un infricosator, un urias razboi. Nu exista colti in care sa nu se dezlantuie acest razboi. Campul acestui razboi sunt mintile si inimile oamenilor. Hotararile pe care le luam, alegerile pe care le facem, modul in care infruntam evenimentele vietii, fie ne conduc pe drumul cel bun, fie ne abat catre fundaturi dezastruoase. Fie castigam viata, cunoasterea, bucuria, fie esuam si ne indreptam spre moarte, necunoastere si durere.

Avem vrajmasi care ne urasc cu salbaticie. Vor sa ne distruga cu desavarsire. Sa ne nimiceasca. Ei urla cu neasemanata ura impotriva noastra si uneltesc, cu perversa viclenie si vigilenta, planuri perfide, pentru a ne insela si a ne conduce, incetul cu incetul, la dezastru, la nenorocire, la moarte.

Se straduiesc sa biruiasca mintea omului. Sa o obtureze, sa-i inchida orice fereastra care poate primi lumina vreunei cunoasteri substantiale. Sa o impiedice in a-si constientiza demnitatea si maretia. Sa o convinga sa se vanda foarte ieftin, pentru o piatra lucitoare, spre exemplu. Fac tot ce le sta in putere spre a o deturna catre un drum gresit.

Vrajmasii nostri sunt persoane. Au nume. Sunt perfizi, zelosi, depun eforturi neintrerupte in acest scop. Conlucreaza perfect, apartin aceleiasi specii, aceleiasi rase. Lupta cu omenirea in ansamblul ei, dar si cu fiecare individ in parte. Mai ales daca vreunul dintre noi este pe cale sa le scape, sau daca cineva ii detecteaza. Astfel de indivizi se afla sub o speciala urmarire si presiune din partea lor.

Destui oameni i-au descoperit de-a lungul veacurilor. Multi dintre ei au trecut de partea lor, fie dorindu-le intimitatea, fie atrasi si inselati de catre ei. Unii ca acestia se afla sub directa lor stapanire. Le slujesc, le sunt robi, le faciliteaza planurile, si drept rasplata sunt ajutati de catre ei pe parcursul acestei vieti. Spre exemplu, dobandesc cu usurinta pozitii privilegiate, stapanire peste alti oameni, bogatie, si orice altceva ar cere. Desigur, traiesc primejdios si sub imperiul fricii. O adanca, permanenta si deznadajduita frica. "Stapanii" lor, ii socotesc dispensabili. Asa se face ca de multe ori ura si furia "stapanilor" se descarca asupra lor. Sunt nefericiti si terorizati.

Mai exista si ceilalti oameni, care i-au descoperit si i-au dat in vileag pe acesti dusmani ascunsi ai nostri, care au inteles dimensiunea vicleniei, dar si a stapanirii lor asupra acestei lumi. Aproape ca ne-au biruit. Omenirea este supusa lor daca nu in intregime, atunci cel putin intr-o masura uriasa. Si totusi, aceste persoane aleg sa li se impotriveasca. Nu se sperie de puterea lor. Nu se tem de osteneala, de primejdii. Aleg mai curand sa moara in aceasta infricosatoare confruntare, luptand cu hotarare impotriva lor, decat sa li se alature. Pentru mine, ei sunt ceea ce numim noi eroi.

Ma minunez de ei. Sunt cei care indura presiunea din linia intai, pentru ca noi, cei din spate, sa avem o oarecare usurare. Eu ma temeam (si poate ma tem si acum) sa intru in linia intai, preferam sa ma "bucur" de viata din spatele frontului.

Insamulti dintre acesti eroi i-au nimicit pe vrajmasii nostri. I-au invins in confruntari directe. Dusmanii nostri se tem de ei. Si cel mai mult se tem ca nu cumva acest fat sa ajunga cunoscut si de catre ceilalti oameni. Sa nu prinda curaj de pe urma biruintei lor si alti oameni, si sa voiasca a le urma exemplul. Sa nu se creeze un anumit curent, o miscare in masa a omenirii in aceasta directie. Sa nu-si piarda, adica, prada la nivel de mase. Pentru ca exista intotdeauna aceasta posibilitate, a desavarsitei transformari a oamenilor. Spre a evita o asemenea evolutie a lucrurilor, inamicii nostri se straduiesc sa oculteze faptul existentei unor asftel de persoane, fie prin calomnie, fie prin denaturare, fie prin tacere.

Acesti vrajmasi nu numai ca ne urasc, dar in acelasi timp se si tem de noi. Nu pentru ceea ce suntem, ci pentru ceea ce putem deveni. Pentru valentele noastre potentiale, care le sunt cu mult superioare si pe care vor sa le zadarniceasca, in asa fel incat ele sa nu devina niciodata realitate, caci in acest caz i-am depasi cu mult.

In confruntarea aceasta se angajeaza  fiecare parte... Izbanda sau esecul sunt personale. Cel care a biruit si s-a sustras influentei vrajmasilor poate sfatui, poate calauzi, poate arata drumul. De noi depinde sa vrem sa ne mobilizam. Sa vrem sa luptam. Noi trebuie sa contribuim cu vointa noastra... Pentru mai departe exista ajutor, mare ajutor.

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Conceptii orientale

Toate acestea nu sunt nimic altceva decat conceptii orientale servite cu alta "garnitura", adaptata de fiecare data in functie de "gusturile" posibililor cumparatori.

Dionysios Farasiotis - Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Sinodul din Cartagina

"Dacă acceptăm decizia Bisericii de la Sinodul din Cartagina (secolul V), care a stabilit Canonul Noului Testament al Scripturii, de ce respingem aceeași Biserică ce a facut determinarea cărților Bibliei?". "O întrebare bună", a răspuns profesorul, "la care noi, baptiștii, nu avem un răspuns bun".

Întoarcerea Acasă - De ce se convertesc clericii protestanți la Ortodoxie - Peter E. Gillquist

Seminar baptist

Oricât de ironic ar părea, un seminar baptist pregătește de fapt un student serios pentru a deveni Ortodox.

Întoarcerea Acasă - De ce se convertesc clericii protestanți la Ortodoxie - Peter E. Gillquist

Biserica perfectă

Dacă aș găsi Biserica perfectă n-ar trebui să mă alătur ei pentru că, dacă aș face asta, ea ar înceta să fie perfectă.

Întoarcerea Acasă - De ce se convertesc clericii protestanți la Ortodoxie - Peter E. Gillquist

Nimic fără Dumnezeu

Altul a spus: "Biserica Ortodoxă este doar pentru cei care nu pot sta pe propriile lor picioare!". Am raspuns în gând la aceasta din urmă: "Cât de adevărat!".

Întoarcerea Acasă - De ce se convertesc clericii protestanți la Ortodoxie - Peter E. Gillquist

Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe

Tradiția este viața Sfântului Duh în Biserică.

Întoarcerea Acasă - De ce se convertesc clericii protestanți la Ortodoxie - Peter E. Gillquist

Universul

    - Viață rațională în afară Pământului nu mai există nicăieri, a spus el. Și a explicat: Pentru că, dacă ar mai fi existat undeva, Domnul negreșit i-ar fi descoperit asta lui Moise, când el a scris cartea Genezei. Iar Moise macar printr-o aluzie tot ne-ar fi sugerat acest lucru. Așa că nici macar să nu vă îndoiți, Gheorghe Alexandrovici, Universul a fost creat de Dumnezeu doar pentru om!
    - Dar de ce sunt atunci atâtea miliarde de stele deasupra noastră?!
    - Pentru ca noi, uitându-ne la ele, să înțelegem atotputernicia lui Dumnezeu.

Arhimandritul Tihon - Nesfinții Sfinți și alte povestiri

Tu ești monah

Și mi-a povestit că s-a văzut deodată în mijlocul unui câmp verde, imens. Și a mers pe acel câmp, neștiind unde merge, până când i-a fost închisă calea de o groapă uriașă. În ea, printre noroi și bulgări de pământ, erau aruncate în dezordine multe chivoturi bisericești, analoage și rame pentru icoane. Tot acolo se aflau și mese stricate, și scaune rupte, și niște dulapuri. Uitându-se cu atenție, monahul a început cu groază să recunoască lucrurile făcute de propriile lui mâini. Tremurând, privea de sus toate acele roade ale vieții lui mănăstirești. Și deodată a simțit că alături de el stătea cineva. A ridicat ochii și a văzut-o pe Maica Domnului, care se uitat tot cu tristețe la acele osteneli de mulți ani ale călugărului.
    Apoi Ea a grăit:
    -Tu ești monah, noi așteptăm de la tine ceea ce e mai important: pocăință și rugăciuni... Iar tu ai făcut numai aceste lucruri...

Arhimandritul Tihon - Nesfinții Sfinți și alte povestiri

Mucenici

Multumesc Tie, Doamne Dumnezeule, ca, impreuna cu mucenicii si marturisitorii Tai, ai binevoit a ma randui sa beau paharul patimilor Hristosului tau si sa fiu partas al durerilor Lui, precum si la invierea vietii vesnice. Primeste-ma ca pe o jertfa aleasa si bineplacuta ochilor Tai, pe care Tu singur ai vazut-o mai inainte si ai asezat-o asa cum ai savarsit-o, Dumnezeule adevarat, pe Care eu Te slavesc, Te laud, precum si pe Iisus Hristos, Fiul Tau, Arhiereul cel vesnic, cu Care se cuvine Tie si Sfantului Duh toata cinstea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

Vietile Sfintilor (23 februarie)

Dorinta sincera de a se indrepta

Principala baza a pedepsei trebuie sa fie dragostea, iar singurul ei scop - indreptarea copilului. De aici reiese ca pedeapsa trebuie sa fie parinteasca si niciodata nu trebuie sa se transforme in cruzime. Ea nu trebuie sa aiba niciodata loc la manie, fiindca mania omului, dupa cum spune Sfanta Scriptura, nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu. (Iac. 1, 20)
Intoteauna trebuie sa-i faceti pe copii sa observe ca ii pedepsiti in sila, ca va doare s-o faceti, si ca daca o faceti, o faceti pentru ca va sileste dragostea parinteasca, ce doreste indreptarea lor. Cel enervat pedepseste ca sa se razbune, insa parintii crestini trebuie sa pedepseasca nu ca sa se razbune pentru jignirea care le-a fost adusa, ci deoarece copilul a savarsit un pacat, L-a jignit pe Dumnezeu, si in felul acesta s-a supus pirzarii vremelnice si vesnice daca nu se iau nici un fel de masuri pentru a-l indrepta. Daca copilul te enerveaza cu vreo abatere, amana pedeapsa pana cand prima manie se va racori, dar sa nu uiti vorba care spune ca a amana nu inseamna a uita. Am spus ca pedeapsa trebuie sa fie parinteasca si de aceea nu trebuie sa se transforme in cruzime si tiranie - iar lucrul acesta se intampla adeseori atunci cand parintii pedepsesc la manie. Iata de ce nu trebuie sa apuci prima nuia care iti vine la indemana si sa lovesti cu ea, fiindca aceasta poate sa aiba cu usurinta urmari rele si sa dea nastere pur si simplu unei cruzimi barbare. Intrucat pedeapsa trebuie sa vina totdeauna din dragoste si sa aiba ca scop indreptarea celui pedepsit, nu trebuie sa le ingaduim altora sa-l ironizeze, fiindca aceasta ii sporeste necazul si dauneaza scopului pedepsei. La fel de incorect si de nechibzuit procedeaza parintii atunci cand dupa ce l-au pedepsit pe copil incep imediat sa-l aline, dandu-i de inteles ca le pare rau si ca se caiesc oarecum ca l-au pedepsit. Dimpotriva, copilului pedepsit trebuie sa i se dea mangaiere numai atunci cand manifesta cainta pentru abaterea sa si dorinta sincera de a se indrepta. (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)

Cum sa educam Ortodox copilul - 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici

Dragoste si blandete

Chiar in Evanghelie aveam un model de morala facuta copilului cu dragoste si blandete. Dupa parerea Maicii Sale, Pruncul Iisus Se facuse vinovat fata de ea si de Iosif: fara sa le spuna nimic, El ramasese in Ierusalim dupa praznicul Pastilor, in vreme ce ei plecasera acasa, la Nazaret. Maica Sa si Iosif L-au cautat vreme de trei zile. Sa citim in Evanghelie dojana Maicii: Fiule, de ce ne-ai facut noua asa? Iata, tatal Tau si eu te-am cautat ingrijorati. (Lc. 2, 48). Aici ni se arata invinuirea si mustrarea facuta Fiului - dar ce mustrare gingasa, ce dragoste rasuna in fiecare cuvant al Maicii!
Si noi, cand ii vedem pe copiii nostri ca se fac vinovati in vreo privinta, cand avem nevoie sa le facem morala, sa ne amintim acest model evanghelic de mustrare iubitoare si sa-l urmam, fiindca numai dragostea poate face cuvintele noastre sa ajunge la inima copiilor nostri. (Protoiereul Vasilie Zenkovskii)

Cum sa educam Ortodox copilul - 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici

Cu liniste si cu dragoste

Copiii nu trebuie pedepsiti cu iritare, cu rautate, cu ura: trebuie pedepsiti cu liniste si cu dragoste. Atunci, ei vor simti aceasta dragoste, vor simti ca merita pedeapsa, si atunci pedeapsa va fi cu folos si-i va indrepta. Multi dintre voi nu se gandesc la un asemenea fel de pedeapsa, si lasa nepedepsite nu numai greselile mici, ci si pe cele grave - chiar si hotia, huliganismul, chiar si viata desfranata a tinerelor. (Sfantul Luca al Crimeii)

Cum sa educam Ortodox copilul - 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici

Cu masura si parere de rau

Solomon invata: pedepseste pe feciorul tau cat este nadejde de indreptare, dar nu ajunge pana acolo ca sa-l omori (Pilde 19, 18). Pedepseste-l, adica invata-l, da-i povete folositoare, insa si pedepseste-l pentru abateri. Inteleptul pune insa hotar severitatii povatuirii si asprimii pedepsei. Nu fa nimic din ciuda si enervare si nu starni ciuda si enervarea. Povatuitorul enervat nu povatuieste, ci enerveaza. Zgomotul enervarii inabusa glasul adevarului. Povatuiteste cu seninatate, mustra bland si pasnic, pedepseste cu masura si cu parere de rau. (Sfantul Filaret al Moscovei)

Cum sa educam Ortodox copilul - 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici

Un pacat

Copiii trebuie pedepsiti numai pentru ceea ce inaintea lui Dumnezeu este un pacat. (Sfantul Sfintit Mucenic Vladimir al Kievului)

Cum sa educam Ortodox copilul - 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici

Cei alesi

Dumnezeu Insusi ii pedepseste pe copii Sai cei alesi, dupa cum vedem in Scriptura - si asta inseamna, oare, ca nu-i iubeste?

Cum sa educam Ortodox copilul - 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici

Indulcita cu caldura dragostei

Bineinteles, nu trebuie ingaduita indulgenta fata de patimi, insa si severitatea trebuie indulcita cu caldura dragostei... (Sfantul Teofan Zavoratul)

Cum sa educam Ortodox copilul - 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici

Despre Dumnezeu

Vorbiti-I mai mult lui Dumnezeu despre copiii vostri decat copiilor vostri despre Dumnezeu.

Cum sa educam Ortodox copilul - 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici

Fara voia Lui

Aduceti-l pe copil treptat la ideea de Dumnezeire, spuneti-i intr-un limbaj acceptabil: "Vezi in jurul tau tot felul de lucruri si sti ca fiecare dintre ele a fost facut de cineva: casa a fost construita de arhitect, tabloul a fost pictat de pictor, florile au fost sadite si cultivate de gradinar. Asadar trebuie sa stii Cine a facut soarele luminos, cerul, stelele: toate acestea le-a facut Dumnezeu, Parintele nostru, al tuturor oamenilor. El stie tot ce facem, aude tot ce spunem si chiar tot ce gandim. Fara El, nici iarba, nici spicul de grau, nici florile nu ar putea sa creasca, animalele n-ar trai: nimic nu exista fara voia Lui.

Cum sa educam Ortodox copilul - 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici

Intre petru ochi

Scrieti: "As vrea ca eu si sotul meu sa evitam nefastele disensiuni in ce priveste problemele educatiei, disensiuni pe care le vad aproape in toate casniciile." Da, cu adevarat, lucrul acesta e foarte complicat - dar ati bagat de seama si singura ca disputele in fata copiilor nu aduc nici un folos. Ca atare, in cazul unei disensiuni, mai bine este fie sa va eschivati si sa plecati, fie sa va faceti ca n-ati auzit bine, insa nicidecum sa nu va certati in fata copiilor cu privire la diferentele de vederi dintre dumneavoastra si sotul dumneavoastra. Sa va sfatuiti si sa discutati aceste probleme intre patru ochi, si cat se poate de calm, pentru a avea cat mai mult succes. De altfel, daca veti reusi sa saditi in inimile copiilor dumneavoastra frica de Dumnezeu, feluritele capricii omenesti nu-i vor putea inrauri in chip atat de vatamator. (Sfantul Ambrozie de la Optina)

Cum sa educam Ortodox copilul - 300 de sfaturi intelepte pentru parinti de la sfinti si mari duhovnici