O privire simpla asupra unei vieti atat de complicate

Virginitatea

2012-01-05T11:34:00.000-08:00

Virginitatea este sfanta cand isi are sursa in dragostea de Dumnezeu. Dar ea nu este buna daca isi are obarsia in dispretul fata de casatorie.

Biserica Primara - Jean Danielou

Ridicarea constructiei

2012-01-05T11:30:00.000-08:00

Pe cei care vor sa faca penitenta, nu-i aruncati departe de turn, caci, pocaindu-se, ar putea sluji la ridicarea constructiei. Numai ca ei trebuie sa se pocaiasca acum, cata vreme turnul este in constructie.

Biserica Primara - Jean Danielou

La cele ceresti

2011-10-16T13:34:00.001-07:00

Icoanele ne ridica mintile de la cele pamantesti la cele ceresti.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Darul preotiei

2011-10-16T13:26:00.000-07:00

...nebiblici sunt protestantii, deoarece "presbiterii" sau pastorii lor primesc aceasta denumire si intaietate in adunare in urma terminarii unei facultati sau a unor studii biblice, nicidecum prin primirea Harului Duhului Sfant in urma punerii mainilor urmasilor apostolilor, dupa cum invata Scriptura.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Taina Sfintei Euharistii II

2011-10-16T13:00:00.000-07:00

Tocmai pentru ca Hristos vorbea efectiv despre Trupul si Sangele Sau ca Hrana lumii, si nu simbolic, iudeii si multi dintre ucenici s-au smintit si au plecat de la Dansul.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Taina Sfintei Euharistii

2011-10-16T12:51:00.000-07:00

Insa Hristos conditioneaza insasi mantuirea sufletului de Taina Impartasirii: "Amin, amin zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui nu veti avea viata intru voi. Cel ce mananta Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica" (Ioan 6.53-54)
Domnul vorbeste precis despre Trup si despre Sange. Si pentru ca sa nu existe nici cea mai mica indoiala sau rastalmacire in cuvinte, adauga: "Caci Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu adevarata bautura" (Ioan 6.56)

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Despre vorbirea in limbi IV

2011-10-16T12:41:00.000-07:00

Si Satana s-a folosit de grairea in limbi cand i-a amagit pe Adam si Eva, prin mijlocirea sarpelui. Si diavolul se poate preface in apostol, in prooroc, in inger de lumina (II Cor. 11.14). De aceea Sfantul Apostol Ioan porunceste: "Iubitilor, nu credeti oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu" (I Ioan 4.1)

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Despre vorbirea in limbi III

2011-10-16T12:34:00.000-07:00

Pana acum, "minunea" penticostala nu a uimit lumea si nu a intors-o la crestinism. Dimpotriva, grairea in limbi este vehement contestata mai ales de celelalte grupari protestante, care o vad ca o forma de ocultism practicata de cei care ravnesc la domndirea de "puteri paranormale" si nu a credintei smerite intru Hristos.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Despre vorbirea in limbi II

2011-10-15T13:59:00.001-07:00

Grairea in limbi, ca orice alt dar al Duhului Sfant, nu se manifesta oriunde si oricum, fara rost, ci spre adeverirera credintei, nu spre cuvinte multe si nedeslusite, ci spre linistire, pace si oranduiala, spre invatarea multimilor si nu spre zarva, tulburare si iesire din minti, nici ca revelatie personala, ingamfare sau "proba" de credinta.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Despre vorbirea in limbi

2011-10-15T13:55:00.001-07:00

Grairea in limbi este pentru cei necredinciosi. Penticostalii graiesc in limbi in toate adunarile lor. Insa Apostolul Pavel spune ca darul grairii in limbi este dat ca semn pentru cei necredinciosi: "Fratilor, nu fiti copii la minte. Fiti copii cand este vorba de rautate. La minte insa fiti desavarsiti. In Lege este scris: . Asa ca vorbirea in limbi este un semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi." (1 Cor 14.20-22)

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Cercul vicios

2011-10-15T13:51:00.001-07:00

Prinsi in cercul vicios al reformei perpetue, protestantii, de orice culoare ar fi, niciodata nu vor ajunge, nici macar in interiorul propriei secte, la o unitate, la o impreuna-gandire privind marturisirea de credinta sau formele exterioare de cult. Intotdeauna vor fi cativa 'innoitori' care sa doreasca o credinta "mai biblica", "mai adevarata", opusa celei "decazute" a celor "invechiti".

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Pacatul stramosesc

2011-10-15T13:49:00.000-07:00

Pacatul stramosesc in Rasarit este vazut ca o boala, ca o samanta a stricaciunii si a mortii in firea omeneasca si nu ca vinovatie mostenita.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Conceptia ortodoxa despre mantuire

2011-10-15T13:46:00.000-07:00

Conceptia ortodoxa despre mantuire este in mod esential ontologica. Conflictul nu este atat intre vinovatie si justificare, cat intre moarte si viata. In conceptia juridica, Dumnezeu apare ca un suveran care se supara pentruca niste fiinte create de El I-au calcat legea. Un conceptia ontologica, Dumnezeu este sursa vietii si parasirea Lui inseamna in mod implicit moartea, vazuta nu ca o pedeapsa, ci ca o lipsa a vietii.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Ce este ateismul ?

2011-10-15T13:44:00.000-07:00

Ateismul este, de fapt, razvratirea omului impotriva unei astfel de teologii umaniste, impotriva dumnezeului tiran si neindurator din Catolicism si Protestantism.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Forme fara de fond

2011-10-15T13:40:00.000-07:00

Daca in Protestantitism, impartasania a devenit o simpla comemorare, botezul o simpla confirmare a credintei, nunta un simplu acord in unirea mirilor, toate acestea pentru ca ritualurile sectare sunt de fapt manifestarea vazuta a dogmaticilor eretice, a formelor crestine fara fond crestin-apostolic.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Lipsita de continuitate

2011-10-15T13:37:00.000-07:00

Iata de ce, lipsita de continuitate si har, redusa la o simpla clasificare logica sau asociatie a celor cu interese religioase comune, Biserica - in conceptia neoprotestantilor - isi pierde unitatea si daiunirea peste pamant si timp. Nu mai fiinteaza o invatatura unica si o credinta neschimbata a Bisericii peste veacuri, si nici mai are vreo importanta, pentru ca, de fapt, nici nu a existat vreodata Biserica cea una pentru Protestantism.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Misionarii crestinismului

2011-10-15T12:34:00.000-07:00

Daca penticostalii ar fi cu adevarat "misionarii" crestinatatii, ar trebui sa-i vedem predicand Evanghelia la neamurile pagane. Insa acestia prefera sa-si racoleze adeptii din randurile ortodocsilor, dar si ale baptistilor, adventistilor, evanghelistilor etc. , scopul urmarit nefiind altul decat cresterea cu orice pret a numarului de membri, respectiv sporirea numarului de "contribuabili" la veniturile sectei.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Eroii Ortodoxiei

2011-10-15T12:27:00.000-07:00

In timp ce eroii Ortodoxiei sunt sfintii, in care Hristos a luat chip in mod desavarsit, eroii neoprotestantilor sunt cei care au adus cat mai multe suflete la secta.

Ratacirea Penticostala - Ierom. Visarion Moldoveanu

Sa o inlocuiasca pe cea autentica

2011-10-02T04:37:00.000-07:00

Sectarii, de fapt, nu combat ideea de Predanie, caci au si ei "dogmele" si "randuielile" lor, ci doresc sa o inlocuiasca pe cea autentica, de doua mii de ani, cu o alta "veche" doar de trei sute de ani.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Mai multe duhuri

2011-10-02T04:21:00.000-07:00

Nu se poate vorbi de o unitate in credinta, de fratietate in (neo)protestantism atat timp cat, pe baza aceleiasi Biblii, s-au nascut si luteranii si calvinii si anglicanii si baptistii si penticostalii si adventistii si martorii lui Iehova, si multi altii care se vor naste de acum incolo.

Pur si simplu, nu poate acelasi Duh Sfant, "Duh al Adevarului, [Care] va va calauzi la tot adevarul" (Ioan 16.13) sa predestineze mantuirii pe unii (calvini), iar pe ceilalti nu; acelasi Duh Sfant sa le insufle unora praznuirea Sambetei (adventisti), iar altora Duminica; sa-i faca pe unii sa creada ca Hristos S-a rastignit pe un par in loc de cruce (iehovisti), iar pe altii nu; sa-i indrume pe unii la administrarea a doua botezuri - unul cu apa si altul cu "duh" (penticostalii), iar pe altii nu; sa-i invete pe unii sa unga pastori femei si sa cunune homosexuali, iar pe altii nu. Mai multe "adevaruri" ale Duhului inseamna nici un adevar. Nici un adevar inseamna mai multe "duhuri".

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Drumul patimas

2011-10-02T04:19:00.001-07:00

Drumul patimas deschis de papalitate prin interpretarea partinitoare a unui verset in sensul justificarii infailibilitatii si a primatului a fost batatorit mai apoi de miile de grupari reformiste care au facut acelasi lucru pornind nu de la Cuvantul sfant ci de la o ideologie personala.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Treptele sacerdotale

2011-10-02T04:11:00.000-07:00

"Pavel si Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfintilor intru Hristos isus, celor ce sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii [sýn episkópois kaí diakónois]" (Filipeni 1.1) iar in traducerea protestanta apare "..impreuna supraveghetorii si diaconii"

In cazul de fata, cuvantul episcopi [epískopos - care priveste peste, protector] ii desemneaza pe preotii de vaza de a conduce comunitatea - "Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti oamenii" (1 Timotei 2.1); din randul lor vor fi recrutati episcopii propriu-zisi, pe masura ce apostolii vor simti nevoia unor succesori directi. Aceasta este primul text care atesta limpede existenta celor doua trepte harice in Biserica primara: preoti si diaconi.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Vesmintele preotesti

2011-10-02T04:05:00.000-07:00

"Cand vei veni, adu-mi felonul [tón phailónen] pe care l-am lasat in Troada, la Carp, precum si cartile, mai ales pergamentele" (2 Timotei 4.13) devine in traducerea protestanta "Cand vei veni, adu-mi mantaua pe care .." Oare de o simpla manta de ploaie se ingrijeste Apostolul, sau de un vesmant liturgic numit felon [phailónes], pe care-l folosea osebit in timpul frangerii painii, precum a ramas in portul preotilor din Biserica Ortodoxa pana astazi?

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Unire si unicitate

2011-10-02T04:03:00.000-07:00

De aceea Ortodoxia inseamna un singur Crestinism, o singura Biserica, un singur Botez, un singur Crez, o singura Scriptura dintotdeauna si peste tot locul. Mai multe denominatiuni baptiste conflictuale, puzderia de grupari protestante si neoprotestante care se contrazic in interpretarea aceleiasi Biblii, arata un singur lucru: pierderea Duhului care tine laolalta, in unire si unicitate, cele intemeiate de Hristos Iisus.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Portile iadului nu o vor birui

2011-10-02T04:00:00.000-07:00

Iar daca unii marturisesc o Biserica a lui Hristos nevazuta, moarta in timp si inviata dupa Reforma, inseamna ca au ajuns sa creada cuvantul omului in locul lui Dumnezeu, Care fagaduieste ca nici "portile iadului nu o vor birui" (Matei 16.18) Biserica Lui.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Autoritatea Bisericii

2011-10-02T03:58:00.000-07:00

Daca Parintii ar fi avut o teologie gresita, corupta, cu siguranta ar fi ales carti gresite (ca evangheliile apocrife ale lui Toma, Iuda, etc), insa simpla acceptare de catre protestanti a canonului biblic de 27 de carti ale Noului Testament insemneaza implicit si acceptarea autoritatii Bisericii care l-a intocmit.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Cunoasterea-viata

2011-10-02T03:54:00.000-07:00

Desi nu se faceau pe atunci studii biblice si nici nu se raspandeau Biblii, crestinii cunosteau si traiau Cuvantul lui Dumnezeu, chiar daca primisera/citeau in Biserica o singura epistola apostolica, caci "staruiau in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni" (Fapte 2.42), adica aveau nu cunoasterea pe dinafara, ci pe cea dinlauntru a Scripturii, aveau cunoasterea-viata izvorata din impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Datina omeneasca ?

2011-10-02T03:51:00.001-07:00

Cum vom arata in continuare, gruparea epistolelor si a evangheliilor in canonul Noului Testament se intinde pe o perioada de aproape sase sute de ani. Oare cum stiau crestinii de pretutindeni ai secolelor II - V, care nu aveau un canon complet al Noului Testament, ca "Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4.8) ? Nu din predania orala? Si daca s-a intamplat asa, oare au lepadat-o ca pe o "datina omeneasca" imediat dupa ce canonul a numarat douazeci si sapte de carti?

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Va laud

2011-10-02T03:44:00.000-07:00

"Fratilor, va laud ca in toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat; Caci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat si voua" (1 Coloseni 11.2)

"Cele ce ati invatat si ati primit si ati auzit si ati vazut la mine, acestea sa le faceti, si Dumnezeul pacii va fi cu voi. " (Filipeni 4.9)

"Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania [tén paradósin] pe care ati primit-o de la noi." (2 Tesaloniceni 3.6)

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Li se porunceste

2011-10-02T03:43:00.000-07:00

De aceea Apostolii si Evanghelistii se refera la doua feluri de predanie: predaniile oamenilor si predaniile care vin de la Apostoli. Crestinilor li se porunceste sa le pastreze pe acestea din urma, fie ele scrise sau prin viu grai.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Numai impreuna

2011-10-02T03:39:00.000-07:00

Apostolul Pavel acorda aceeasi valoare invataturilor prin viu grai si celor epistolare, scrise, si doar impreuna, nu punand una in defavoarea celeilalte, ne indeamna sa le tinem. Exact aici apare problema protestantilor, in faptul ca nu pot demonstra ca au aceasta mostenire a invataturii "prin viu grai" decat numai daca plagiaza izvoarele ortodoxe sau, cum incearca aici Cornilescu, sa prefaca "secat" acest izvor oral de credinta al Bisericii primare in favoarea celui scris, doar Scripturilor.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Tineti predaniile

2011-10-02T03:36:00.000-07:00

"Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile [tás paradóseis] pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra" (Tesaloniceni 2.15)

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Icoana

2011-10-02T03:31:00.000-07:00

Icoana marturiseste la "vedere" ceea ce Scriptura marturiseste la "auzire".

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Dependent de inteligenta omului?

2011-10-02T03:29:00.001-07:00

Cel care spune ca o persoana trebuie sa ajunga la varsta responsabilitatii inainte de a fi botezat, face harul lui Dumnezeu dependent de inteligenta omului, pierzand sensul de dar al dragostei lui Dumnezeu.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Prin viu grai

2011-10-02T03:19:00.000-07:00

Iar cele "nescrise" ale Scripturii nu se pierd in adevarata Biserica, ci se fac graiuri vii, Predanie, adevar rostit gura catre gura, de o egala insemnatate si autoritate pentru viata crestinilor: "Multe avand a va scrie, n-am voit sa le scriu pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina." (2 Ioan 1.12) sau "multe lucruri aveam sa-ti scriu; totusi, nu voiesc sa ti le scriu cu cerneala si condei, ci nadajduiesc sa te vad in curand, si atunci vom grai gura catre gura" (3 Ioan 1.13-14) sau "sunt si multe alte lucruri pe care le-a facut Iisus si care, daca s-ar fi scris cu deamanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris. Amin" (Ioan 21.25)

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Este doar unul

2011-10-02T03:15:00.000-07:00

Daca Hristos este Unul, inseamna ca si Adevarul este doar unul si Biserica doar una, caci un Cap poate avea un singur Trup. Daca Hristos "ieri si azi si in veci, este acelasi" (Evrei 13.8), atunci si Adevarul si Biserica au fost, sunt si vor fi acelasi in toate timpurile si in toate locurile, in cer si pe pamant.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Succesiunea apostolica

2011-09-28T12:38:00.000-07:00

In scriptura ortodoxa - traducerea IPS Bartolomeu Anania - se poate citi: "Dar Iisus are o preotie netrecatoare prin aceea ca El ramane in veac" (Evrei 7,24), pe cand in traducerea Cornilescu scrie: "Dar El, fiindca ramane "in veac" , are o preotie, care nu poate trece de la unul la altul".

Cele intemeiate de Hristos (Biserica, Preotie, Impartasanie) capata implicit atributele dumnezeiesti ale Facatorului: sfintenie, har, vesnicie. Atata timp cat Intemeietorul este vesnic (ramane in veac) inseamna ca si preotia Sa este vesnica, adica netrecatoare. Citatul denaturat este folosit de protestanti pentru a justifica necredinta lor fata de succesiunea apostolica.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Biserica si Scriptura

2011-09-22T13:50:00.000-07:00

Scripturile insuflate de Dumnezeu (2 Timotei 3.16) nu sunt Hristos ci ele vorbesc despre Hristos. Mantuitorul nu a scris carti si nici nu a spus ca ne va trimite o carte din care vom invata tot ce trebuie sa stim. In schimb Hristos a intemeiat Biserica [ekklesia] si a fagadiut prezenta Lui continua in Biserica: "Si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28.20) alaturi de "Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate". (Ioan 14.26)

De aceea, Biserica este Trupul lui Hristos (Coloseni 1.24), nu Biblia; Hristos este Capul Bisericii (Efeseni 1.22), nu Biblia; in Biserica Dumnezeu a randuit darurile (1 Corinteni 12.28), nu prin Biblie; prima data in Biserica ucenicii s-au numit crestini (Fapte 11.26) si tot din Biserica catre Biserica au inceput mai nou scrierea epistolelor biblice, pentru ca nimeni sa nu puna mai presus sau sa inlocuiasca Trupul viu al lui Hristos cu un text de inspiratie divina.

Scripturile sunt, prin urmare, martore la viata Bisericii si la tot ceea ce Dumnezeu a facut pentru om prin Hristos.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Biserica cea una

2011-09-22T13:40:00.001-07:00

Oare Duhul Sfant este cel care-i calauzeste si pe adventist, si pe penticostal, si pe calvin? Ii este indiferent Duhului daca praznuiesc sambata sau duminica, ma botez cu doua botezuri sau doar cu unul, si sunt adeptul predestinarii sau al vointei libere? Oare Dumnezeu este cel care sfarama in bucati adevarul si risipeste cioburile in toate sectele protestante, strecurand jumatati de adevar, bifurcatii si idei contradictorii?

Poate oare Duhul Sfant, Duhul Adevarului, sa inspire trei (sau mii) interpretari diferite la aceleasi fapte si invataturi ale Fiului?

Raspunsul curat la aceasta problema il aflam privind unirea si unicitatea dupa care unul Hristos a intemeiat o singura credinta si un singur botez (Efeseni 4.5) in Biserica cea una;

La fel ca si Adevarul, Biserica are aceeasi fire, pe Insusi Dumnezeu-omul Iisus Hristos, si cautand doar un singur Adevar, vom descoperi o singura Biserica apostolica. Cautand mai multe adevaruri, vom descoperi mai multe "biserici" intemeiate doar pe ideile personale sau de grup ale unor oameni sinceri si increzatori.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

La capat de drum

2011-09-22T12:50:00.000-07:00

Daca Biblia este singura carte necesara mantuirii, de ce scriu protestantii atat de multe carti despre doctrina si viata crestina? Daca Biblia ar fi fost "cu totul suficienta" pentru propria ei intelegere, de ce nu se marginesc protestantii doar la citirea Bibliei? Daca isi "impune singura sensul", de ce aceeasi Biblie nu produce aceleasi concluzii si invataturi in diferitele grupari protestante?

[...] De ce se mai publica comentarii biblice, daca oamenii nu au nevoie de altceva decat de Biblie? De ce se mai dau invataturi suplimentare sau se mai predica, in loc de a se citi doar Biblia la oameni?
Varfurile de carti religioase, pe care protestantii le au in bibleoteca si le citesc alaturi de Biblie, certifica apartenenta lor la o anumita traditie de talcuitori in ale Scripturii.

Intrebarea este atunci, nu daca ne bizuim pe Biblie sau pe traditie, ci care este traditia pe care o folosim in interpretarea Bibliei? Care izvor prezinta cea mai mare credibilitate, Predania Apostolica milenara a Bisericii Ortodoxe, ori una dintre miile de traditii moderne protestante care nu au radacini dincolo de Reforma veacului al XV-lea?

Atunci cand credinciosul protestant vine la adunare, el nu asculta ore intregi numai citirea Bibliei, ci in cea mai mare parte a timpului ia aminte la pastorul care-i talcuieste pericopa zilei. Asa ca ceea ce e important pentru un protestant nu este "singura Scriptura", ci credinta pe care el o atribuie "singur Scripturii".

Problema sta in faptul ca interpretarile fiecaruia la Biblie determina si modeleaza crezurile fiecarui credincios in parte. [...]Spre exemplu, adventistii de ziua a saptea, penticostalii si calvinii pot sustine simultan ca isi au teologia intemeiata "doar pe Scriptura". [...] Scriptura insasi nu ne spune carora dintre pasaje sa li se acorde o mai mare greutate, ce schema de interpretare sau ce doctrina sa acceptam. Daca un adventist va considera ca este de ajuns pentru cunoasterea adevarului apropierea de Scriptura cu inima sincera si incredere in calauzirea Duhului Sfant, ar trebui sa ramana uimit cand si colegii lui penticostali sau calvini - care sustin interpretari opuse - vor afirma la fel de sinceri si increzatori intemeierea lor pe Scriptura.

Similar, o chestiune esentiala de credinta divide si gruparea baptista, in prezent inflamata de luptele a doua tabere, cea calvinista si cea arminiana, care afirma de pe pozitii contrare, insa la fel de argumentate biblic, doctrina mantuirii.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Piatra care a faramitat

2011-09-22T12:41:00.000-07:00

Ideologia Numai Scriptura, pe care primii reformatori au zamislit-o acum cinci sute de ani, este tocmai piatra care a faramitat protestantismul in zeci de mii de secte.
Protestantii afirma adesea ca ei "cred numai in Biblie", insa apar anumite contraziceri in legatura cu felul lor de a intelege credinta in Cuvantul lui Dumnezeu.
[..] Daca scripturile intr-adevar se "autentifica singure" de ce i-a trebuit Bisericii atata de mult timp pentru a defini ceea ce, potrivit Reformatorilor, este evident de la sine?
De vreme ce Scriptura nu cuprinde in sine numarul de carti si nici nu pomeneste autorii care trebuie trecuti la index, inseamna ca Parintii Bisericii primare nu au tinut cont de principiul Sola Scriptura atunci cand au alcatuit ceea ce noi numim astazi canon biblic.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Samanta dezbinarii

2011-09-21T12:06:00.000-07:00

Asemenea celorlalte secte neoprotestante, nascuta din dezbinare si purtand in ea samanta dezbinarii, gruparea baptista s-a divizat in timp, existand astazi zeci de disidente date de absolutizarea unor invataturi particulare sau idolatrizarea unor lideri.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Reformatori

2011-09-21T11:03:00.000-07:00

Cand primii protestanti - Luther, Calvin si Zwingli - au inceput sa propovaduiasca reformarea romanocatolicismului, nici unul dintre ei nu s-ar fi gandit ca propriile lor idei vor deveni, nu peste mult timp, "invechite" in fata urmatorului val de reformatori, numiti conventional neoprotestanti.

Ratacirea Baptista - Ierom. Visarion Moldoveanu, Bogdan Mateciuc, Mihai Oara

Nu esti tu cel pagubit

2011-09-20T14:12:00.001-07:00

Smereste-te de dragul lui Dumnezeu. Si nu te teme cand oamenii se folosesc de bunatatea ta, ca sa te insele si sa te asupreasca, ca nu esti tu cel pagubit.

Jean-Claude Larchet - Invatatura Parintelui Serghie

Pururea gresim

2011-09-20T14:10:00.000-07:00

Caieste-te ca nu esti in pace cu aproapele, chiar de nu-i vina ta, chiar daca altul e nedrept si rau cu tine. Ca de n-am gresit fata de el, pururea gresim fata de Dumnezeu.

Jean-Claude Larchet - Invatatura Parintelui Serghie

Vorbe goale

2011-09-20T14:09:00.000-07:00

Nu cu cuvinte aduci pe altul la credinta. Oricat de lungi si frumoase cuvantari ai rosti, raman tot vorbe goale de nu e adevar in viata ta.

Jean-Claude Larchet - Invatatura Parintelui Serghie

Fereste-te sa judeci

2011-09-20T14:08:00.001-07:00

Fereste-te sa-l judeci pe cel de langa tine. Ca unde-i judecata, e si mandrie. Iar mandria e vrajmasul cel dintai si pricina nenorocirii noastre.

Jean-Claude Larchet - Invatatura Parintelui Serghie

Pe toate le surpa

2011-09-17T05:03:00.000-07:00

...moartea pe toate le face desarte si le surpa.

Jean-Claude Larchet - Invatatura Parintelui Serghie

Toata dreptatea

2011-09-11T11:34:00.000-07:00

Ispita osandirii celuilalt, de neocolit, se biruie cu gandul ca toata Legea si dreptatea stau in iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui.

Jean-Claude Larchet - Invatatura Parintelui Serghie

Nu-ti parasi pravila

2011-09-09T11:44:00.000-07:00

nu-ti parasi pravila oricat ai fi de ostenit, ca de nu mai pricepi tu nimic din rugaciune, pricep dracii si se tem.

Jean-Claude Larchet - Invatatura Parintelui Serghie

Marea iscusinta

2011-09-04T11:13:00.000-07:00

Marea iscusinta a vietii duhovnicesti e sa lucreze omul cu puterea lui Dumnezeu, nu cu puterile sale.

Jean-Claude Larchet - Invatatura Parintelui Serghie

Tainele dumnezeiesti

2011-09-03T13:16:00.001-07:00

Tainele cele dumnezeiesti nu se iscodesc cu mintea, ci se primesc cu inima credincioasa, si atunci ni se arata deslusit.

Jean-Claude Larchet - Invatatura Parintelui Serghie

Instrainarea de patimi

2011-09-03T13:12:00.001-07:00

Nu marile ispravi te-arata sfant, ci marea instrainare dinspre patimi.

Jean-Claude Larchet - Invatatura Parintelui Serghie

Pe ingeri i-a facut sa cada

2011-09-03T04:08:00.000-07:00

Teme-te de mandrie. E cel dintai si marele vrajmas. Pe ingeri i-a facut sa cada.

Jean-Claude Larchet - Invatatura Parintelui Serghie

Temelia tuturor virtutilor

2011-08-17T02:17:00.000-07:00

Smerenia este temelia tuturor virtutilor evanghelice. Ea este atat de trebuincioasa pentru mantuire, cum este respiratia pentru viata omului. Toti sfintii prin diferite cai s-au mantuit, dar fara smerenie nimeni nu s-a mantuit si nici nu poate sa se mantuiasca.

Sfantul Paisie de la Neamt - Viata, minunile si acatistul

O minune

2011-07-30T07:02:00.000-07:00

Cand ai ochi s-o vezi, natura e o minune.

Valeriu Anania - Memorii

La urma urmei

2011-06-08T15:40:00.000-07:00

- Dar, la urma urmei, domnule sergent, nici nu e nevoie de atata istorie si de atatea documente, de vreme ce dumneavoastra insiva marturisiti de mai multe ori pe zi ca Hristos a existat.
- Cum asta? s-a nelinistit el.
- Ce-ati scris acolo, pe hartia aceea?
- "Inventar".
- "Astazi, ...octombrie, 1960..".
- Da' calendarul nu l-am facut eu, a prins el a se dezvinovati, pricepand deodata unde vreau sa ajung.
- Sigur ca nu l-ati facut dumneavoastra. E calendarul oficial, si al statului, si al partidului. Dar de cate ori scrieti "1960" marturisiti ca atatia ani au trecut de la nasterea lui Hristos.

Valeriu Anania - Memorii

Fantana Turcului

2011-03-15T00:24:00.000-07:00

Tot in anul 1821, un alt pasa, care isi avea tabara in satul Pantelimon, a rapit o calugarita din Manastirea Pasarea, drept ostatica. Dar Sfantul Calinic, nerabdand ca mireasa lui Hristos sa fie in mainile paganilor, a facut jalba la stapanire si a izbavit calugarita din mainile turcului. Deci, suparandu-se cumplit, pasa a hotarat sa porneasca noaptea cu armele asupra manastirii, ca s-o prade si sa-l ucida pe staret. Atunci Sfantul Calinic, auzind de razbunarea turcului, a facut priveghere de toata noaptea, cerand ajutorul lui Dumnezeu. Si iarasi, prin minune, a fost izbavit de primejdie, caci chiar in noaptea aceea, pe cand pasa lua cafeaua ca apoi sa navaleasca asupra manastirii, o sluga a sa a incercat sa-l omoare cu arma. Dar glontul oprindu-se in punga cu galbeni, turcul a scapat cu viata. Cutremurat de aceasta minune, a doua zi pasa a trimis acei galbeni la Manastirea Cernica, din care, dupa porunca cuviosului, s-a facut la intrare o fantana cunoscuta pana astazi sub numele de "Fantana Turcului".

Viata si minunile - Sfantul Calinic de la Cernica

Maica lui Dumnezeu

2011-03-12T04:29:00.000-08:00

Ea este cea care L-a adus pe Dumnezeu Insusi in conditia noastra pamanteasca. [...] Iar ea nu este pentru noi doar un instrument al Intruparii. Ea este cea a carei predare personala in mainile lui Dumnezeu, a carei dragoste de Dumnezeu, promptitudine de a fi orice voieste Dumnezeu, a carei smerenie au fost intr-un asemenea grad, incat Dumnezeu s-a putut naste din ea.

Scoala Rugaciunii - Mitropolit Antonie de Suroj

Fuga spre viitor

2011-03-06T11:52:00.000-08:00

[...] nu este deloc necesar sa fugim dupa timp ca sa-l prindem. Timpul nu fuge de noi, ci fuge inspre noi. Fie ca esti atent la urmatorul minut ce vine spre tine, fie ca nu ai nici o idee despre asta, el va veni peste tine. Viitorul, orice ai sti despre el, va deveni prezent, asa ca nu este nevoie sa incerci sa sari din prezent in viitor. Putem sa asteptam firesc ca lucrul acesta sa se intample, iar din punctul acesta de vedere putem fi perfect statornici si totusi sa ne miscam in timp, fiindca timpul este cel care se misca. Traiesti aceasta situatie atunci cand esti intr-o masina sau in tren si stai in scaun si, daca nu conduci, te uiti pe geam; sau poti citi, te poti gandi, te poti odihni, si totusi trenul alearga, iar la un moment dat ceea ce era viitor, fie ca este vorba de statia urmatoare sau statia ta de destinatie, va fi prezent. Gresala pe care o comitem deseori fata de viata noastra interioara este sa ne inchipuim ca daca me grabim vom ajunge mai iute in viitorul nostru - oarecum asemenea celui care se zoreste sa ajunga din ultimul vagon al trenului in primul, sperand ca distanta dintre Londra si Edinburgh va fi redusa in felul acesta.

Scoala Rugaciunii - Mitropolit Antonie de Suroj

Decretele lui Pseudo-Isidor

2011-03-03T10:41:00.000-08:00

Conform Cambridge Medieval History, prima din cele trei parti care o alcatuiesc este "complet falsificata", continand saptezeci de epistole false, "atribuite papilor dinaintea Sinodului de la Niceea" (325). Tot aici au mai fost incluse "doua epistole falsificate atribuite lui Clement, care deja se aflau in circulatie." Marea majoritate a partii a doua a colectiei este autentica, exceptia notabila o constituie faimoasa Donatie a lui Constantin. Partea a treia contine un amalgam iscusit de decrete autentice si false.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Falsuri

2011-03-03T10:33:00.000-08:00

In incercarile Romei de a promova revendicarile primatului papal, au fost fabricate nenumarate falsuri. Singurul lor scop era acela de a introduce in Biserica ceea ce lipsea: dovezi de netagaduit privind pretentiile papale. [...] Grecii erau destul de obisnuiti cu aceasta practica deoarece numerosi papi au folosit aceste falsuri pentru a cere supunerea Bisericii de Rasarit. [...] Raspandirea larga a acestor falsuri impune, pe buna dreptate, o intrebare: daca pretentiile papalitatii erau atat de clare, recunoscute umra de indoiala si se bazau pe dovezi irefutabile, atunci de unde aceasta nevoie de a falsifica?

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Ne va sta in ajutor

2011-03-03T10:31:00.001-08:00

Daca Dumnezeu ne va sta in ajutor, ce nevoi am mai avea sa-l mai cerem de la altii? Iar daca mania lui Dumnezeu ar persista, atunci ce ajutor ne-ar mai putea aduce fudulia Occidentului?

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Regina Rasaritului

2011-03-03T10:23:00.001-08:00

Antiohia, vechea capitala a regatului grec al Siriei, "Regina Rasaritului", se afla la gura raului Orontos, la intretaierea muntilor Liban si Taurus. Cu o populatie de 500.000 de locuitori, un negot intens si o cultura bogata, Antiohia era al treilea oras ca marime al Imperiului Roman, dupa Roma si Alexandria. [...] Biserica din Antiohia este o Biserica mama a crestininilor cei dintre neamuri (Fapte II:19-21) si tot aici crestinismul si-a primit numele (Fapte II). Tot din Antiohia, Pavel si Barnaba au pornit in calatoriile lor misionare. In zilele noastre, pe aceste locuri se afla orasul turcesc Antakya, cu o populatie de 28.000 de locuitori - o umbra palida a ceea ce fusese candva.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Donatia lui Constantin IV

2011-03-03T09:41:00.000-08:00

Pe langa Anglia, si alte tari care au devenit vasalii papalitatii l-au recunoscut pe papa drept domnul lor suveran, inclusiv Aragon, Portugalia, Ungaria, Polonia, Sicilia si Bulgaria. Desigur, intrebarea care se pune este cum au reusit? Cum a putut un episcop al Bisericii sa dobandeasca o astfel de putere laica? A reusit cu ajutorul unui document numit Donatia lui Constantin (vezi Capitolul IX), unul dintre cele mai cunoscute falsuri din istorie. Timp de peste 600 de ani, acest document a fost folosit pentru a sustine pretentiile papale. The Cambridge Medieval History spune ca acesta ar fi "piatra de temelie a puterii papale". Pe scurt, Donatia lui Constantin declara ca imparatul Constantin a daruit papalitatii Roma, Italia si provinciile apusene ale Imperiului Roman, toate acestea in semn de recunostinta pentru ca Papa Silvestru l-ar fi vindecat pe Constantin de lepra.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Primatul papal II

2011-02-27T05:24:00.000-08:00

Atat in Rasarit, cat si in Apus, decizia sinodului si nu a papei era instanta suprema in privinta conducerii Bisericii. ...In Rasarit, conducerea Bisericii se intemeia pe autoritatea episcopala, fara sa dea nici o importanta primatului roman.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Primatul papal

2011-02-27T05:10:00.000-08:00

Cele sapte sinoade ecumenice ale Bisericii (325-787) ofera cea mai clara dovada impotriva pretentiilor papale, caci nicaieri in canoanele sau crezurile sale nu gasim vreo dovada cre sa sprijine autoritatea juridica suprema a Romei. Tocmai datorita importantei sinoadelor, Roma insista in mod consecvent ca autoritatea ei a fost intotdeauna superioara acestora.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea

2011-02-27T05:03:00.000-08:00

"Textul petrin" de la Matei 16:18, "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea", nu se poate spune ca a avut vreo importanta in istoria autoritatii si primatului roman inainte de mijlocul secolului al III-lea cand dezbaterile furtunoase dintre Ciprian al Cartaginei si Stefan al Romei pe tema botezului, se pare ca l-au facut pe Stefan sa aduca acest text in apararea sa. Dar abia la Papa Damasus, in 382, acest text petrin a inceput sa capete atata importanta incat sa fie o baza teologica si scripturistica pe care s-au sprijinit pretentiile primatului papal... Incepand cu Papa Damasus, se inregistreaza un crescendo al pretentiilor episcopilor Romei.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Primatul

2011-02-27T04:56:00.000-08:00

[...] am talmacit in multe randuri afirmatia Domnului "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea", cum ca trebuia sa-l intelegem pe El, pe care Petru l-a marturisit, cand a spus "Tu esti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu".. Caci nu i s-a spus "Tu esti Piatra (petra) ci, Tu esti Petru (petrus). Hristos era Piatra, pe care, marturisindu-L Simon, asa cum Il marturiseste intreaga Biserica, a fost numit Petru.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Aceasta piatra

2011-02-27T03:39:00.000-08:00

Caci tocmai pe baza acestui lucru Domnul a spus, "Pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea," pentru ca Petru a spus: "Tu esti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu." Prin urmare, pe aceasta piatra a spus, pe care tu ai marturisit-o, voi zidi Biserica Mea. Pentru ca Piatra (petra) era Hristos; si pe aceasta temelie a fost zidit si Petru. Prin urmare, El a spus, tu esti Petru si pe aceasta Piatra pe care ai marturisit-o, spunand: Tu esti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu" voi zidi Biserica Mea. Pe mine te voi zidi pe tine, nu ma voi zidi pe Mine pe tine.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Scoala rugaciunii

2011-02-26T04:47:00.000-08:00

[...] rugaciunea este o intalnire si o relatie; este vorba de o relatie tainica, una care nu poate fi impusa nici de noi, nici de Dumnezeu. [...] Daca L-am putea aduce in mod automat la intalnire cu noi, daca L-am putea forta sa se intalneasca cu noi, atunci n-ar mai fi nici o relatie si nici o intalnire. [...] O relatie trebuie sa inceapa si sa se dezvolte intr-o libertate reciproca. Daca intelegeti relatia in termenii unei relatii reciproce, veti vedea ca Dumnezeu s-ar putea plange de noi cu mult mai mult decat ne plangem noi de El. Ne plangem de pilda ca Dumnezeu nu ni se face prezent in cele cateva minute pe care I le rezervam, dar cum ramane oare cu cele douazeci si trei de ceasuri si jumatate in timpul carora poate ca Dumnezeu bate la usa noastra, iar noi raspundem cu "sunt ocupat, imi pare rau", sau cand nu raspundem defel pentru ca nici macar nu mai auzim bataia in usa inimii noastre, a mintii noastre, a constiintei noastre, a vietii noastra?

Scoala Rugaciunii - Mitropolit Antonie de Suroj

Urcusul nostru smerit

2011-02-26T04:30:00.000-08:00

[...] rugaciunea este urcusul nostru smerit catre Dumnezeu.

Scoala Rugaciunii - Mitropolit Antonie de Suroj

Harisme

2011-02-26T01:57:00.001-08:00

Harismele de natura mistica si minunile, daca sunt intr-adevar harice, sunt de la Dumnezeu. Insa atunci nu noi le savarsim, ci Dumnezeu prin noi si, prin urmare, nu avem cu ce sa ne laudam. Harisme si "minuni" pot sa existe si de la diavol, si in acest caz ele slujesc atat la pieirea atat a celor care le fac, cat si a celor atrasi de ei. Harismele dumnezeiesti au menirea sa indrepte luarea-aminte a inimii catre Dumnezeu, dar, prin ele insele, nu mantuiesc pe nimeni daca nu sunt insotite de smerenie si dragoste. Ele pot, dimpotriva, sa ne umple de mandrie si sa ne sporeasca in acest chip pacatele.

Dragostea - Arhimandrit Serafim Alexiev

Singura intrebare

2011-02-19T09:03:00.000-08:00

Singura intrebare pe care mi-o pun in viata este: ce trebuie sa fac in acest moment? Ce ar trebui sa spun? Tot ceea ce poti face este sa te straduiesti din toata fiinta ta sa fii in fiecare clipa atat de cinstit pe cat iti sta in putinta - in rest lasa-L pe Dumnezeu sa se foloseasca de tine, chiar impotriva ta.

Scoala Rugaciunii - Mitropolit Antonie de Suroj

Din ura de sine se naste dragostea catre aproapele

2011-02-19T08:53:00.000-08:00

Din ura de sine se naste dragostea catre aproapele. [...] Cum ne iubim pe noi insine, in ciuda slabiciunilor noastre, tot asa trebuie sa iubim pe aproapele nostru, in ciuda slabiciunilor lui. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa iubim viciile lui, ci ca trebuie sa-l iubim, in ciuda viciilor lui. [...] Celui ce se iubeste cu tarie pe sine insusi nu-i ramane loc in inima pentru iubirea celor din jur.

Dragostea - Arhimandrit Serafim Alexiev

De doua mii de ani

2011-02-17T11:50:00.001-08:00

Biserica Ortodoxa a fost acuzata ca este prea neinduplecata chiar si in privinta celor mai mici schimbari din practica ei liturgica. Cu toate acestea, viziunea ei de doua mii de ani sta marturie ca recunoaste ca pana si in schimbarile liturgice minore pot duce la schimbari neprevazute si neintentionate la nivelul credintei.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Apele potopului

2011-02-17T11:48:00.001-08:00

In schimb, apele potopului de nemultumire spirituala a Europei au baltit la picioarele unor papi ai Renasterii, puternici si prea increzatori in ei insisi, prea indepartati de propriul popor pentru a observa pericolul.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Calatorul

2011-02-17T11:18:00.000-08:00

Crestinul e "calator" prin si "strain" in aceasta lume, dar nu hoinar. Stie incotro merge. Crestinul isi duce destinatia cu el: e facut dupa chipul lui, si stie ca trebuie sa lucreze pentru a ajunge la asemanarea cu, Dumnezeu.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Istoria unei convertiri

2011-02-17T11:16:00.001-08:00

..istoria unei convertiri la Ortodoxie e (sau are a fi) istoria asezarii lucrurilor in adevarata lor lumina.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Este un pod

2011-02-17T10:55:00.000-08:00

Biserica nu e un sanctuar, in sensul de loc separat ori desprins de realitatea inconjuratoare, oferit lui Dumnezeu ca loc de adastare. Biserica e podul care il elibereaza pe om de tirania locului si il conduce catre libertarea oferita de Sfantul Duh.

Papi si Patriarhi - O perspectiva ortodoxa asupra pretentiilor romano-catolice - Michael Whelton

Restrictii dureroase

2011-02-06T03:06:00.000-08:00

Statutul de dhimmi lasa desigur supusilor crestini ai sultanului, ca tuturor nemusulmanilor, o anumita libertate pentru a-si organiza viata sociala, civila si religioasa, sa isi practice cultul si sa se ocupe de formarea lor intelectuala si spirituala. Dar aceasta libertate este insotita de un numar important de restrictii si de obligatii dureroase: impozitul pe capitatie (djizya) si cel al veniturilor anuale (kharadj); corvezile pentru muncile de utilitate publica (angariai); "luarea copiilor" sau impozitul sangelui (devchirmé, pédomazoma); pozitia de inferioritate in raport cu musulmanii in fata tribunalelor musulmane; interdictia de a construi noi biserici sau de a le repara pe cele ramase la dispozitia lor dupa confiscare si transformarea in moschei a locurilor de cult cele mai importante; interdictia de a exterioriza credinta prin procesiuni, sunetul clopotelor, cruci sau alte semne religioase exterioare; interdictia absoluta a oricarei opinii lipsite de respect la adresa islamului si a profetului sau, a oricarui prozelitism si a convertirii unui musulman la o alta religie; interdictia pentru un nemusulman de a se casatori cu io femeie musulmana, etc.

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Din istoria crestinismului I

2011-02-05T03:43:00.000-08:00

..aproape toate teritoriile crestine din Asia sunt supuse islamului din primul secol al cuceririlor arabo-musulmane (632-717). Dar, in timpul acestei faze, a doua, dominatia turca musulmana se intinde si asupra Balcanilor, la sud de Dunare si pe insulele din Mediterana orientala. Putin timp dupa caderea orasului Constantinopol (1453), in Orient nu mai ramane nici o putere crestina, cu exceptia indepartatei si nordicei Rusii ortodoxe.

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Ce a adus crestinismul lumii?

2011-02-05T02:41:00.000-08:00

In primul rand , crestinismul a schimbat conceptia despre familie, transformand femeia din sclava in ajutor al sotului si acordandu-i demnitate umana deplina si statul egal cu cel al barbatului; in al doilea rand, a dat dreptul deplin copiilor de a fi tratati deopotriva cu ceilalti oameni. Cunoasteti, desigur, faptul ca mai inainte parintii aveau dreptul sa-si vanda in sclavie proprii copii. Apoi, crestinismul a schimbat radical relatiile dintre stapani si robi, initial moderand, apoi lichidand complet sclavagismul si iobagia. A schimbat atitudinea fata de munca, absolvind-o de stigmatul rusinii; a nascut viata sociala, situand pe primul plan porunca dragostei fata de Dumnezeu si de aproapele, adica fata de toti oamenii. A atenuat legislatia si, in genere, a innobilat omenirea. Influenta crestinismului poate fi observata mai ales in schimbarile ce s-au petrecut in sfera eticii individuale. A fost elaborat un nou tip de om.

Ieromonah Tihon - Arhiereul

Omul pretuieste

2011-02-05T02:33:00.000-08:00

Fiecare pietricica, fiecare surcea sa fie pusa cu mainile proprii, in caz contrar acestia vor tine la constructiile lor nu mai mult decat tineau la azilurile si casele de caritate din oras. Omul pretuieste doar ceea ce a facut cu propriile maini.

Ieromona Tihon - Arhiereul

Secretul procedurii

2010-12-19T09:38:00.000-08:00

Secretul procedurii, in care acuzatul nu cunoaste delictul care-i este reprosat si numele celor care l-au denuntat, in care el insusi promite sa nu spuna nimic despre derularea procesului, oricare ar fi verdictul acestuia, naste o profunda angoasa la justitiabilii Inchizitiei.

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Mistica

2010-11-12T15:50:00.000-08:00

In Bisericile Orientului, calea mistica a constituit un element important al vietii religioase si chiar a fost integrata in teologia oficiala a Biserici bizantine, in timp ce, crestinismul occidental, ea nu iese din umbra decat incepand cu secolul al XII-lea.
In Orient, calea mistica, deja prezenta in tratatele lui Origen (185- pana in 253), si-a gasit teoreticienii in mediile monahale de la sfarsitul Antichitatii, in Macarie Egipteanul (cca. 300 - cca. 390), Evagrie Ponticul (346 - 399) sau Ioan Casian (cca. 350 - cca. 435).

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Inchizitia

2010-11-02T05:27:00.001-07:00

O intreaga serie de sinoade regionale, incoronate de Lateran III (1179), apoi de bula Ad adolendam (1184), incep sa organizeze urmarirea ereticilor. Se trece astfel, cu sprijinul printilor laici, a caror putere judiciara urmeaza aceeasi evolutie, de la justitia acuzatoare la justitia inchizitoare in domeniul credintei. Pe urma papa Inocentiu al III-lea, prin Constitutia Vergentis in senium (1199), echivaleaza erezia cu o crima de lezmajestate la adresa divinitatii, implicand aceleasi pedepse care sunt atrase in cazul majestatii imperiale romane.

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

O sciziune in Apus

2010-11-02T03:27:00.000-07:00

O erezie, cea a oamenilor buni (denumire atestata in 1165), a luat nastere in secolul al XII-lea in Languedoc. O alta, cea a valdenzilor, parea pe deplin intemeiata pe la 1200. Aceste miscari ocupa un loc important in istoria crestinismului, deoarece ele au suscitat o reactie viguroasa care a luat doua forme succesive: o cruciada, care s-a desfasurat intre 1209 si 1229; apoi instaurarea unei institutii noi, Inchizitia, in 1231.
Biserica a definit erezia. Aceasta simpla constatare sugereaza intre ele un raport strans precum si faptul ca erezia consta inainte de toate in respingerea normei ecleziastice. Fara indoiala, clericii Evului Mediu au simtit si au prezentat acest refuz ca o izbucnire in aerul apusean a unei lepre [...] provenite din Orient. Dar s-ar gresi daca s-ar lua discursul lor dupa un prim sens al interpretarii: ei dau ereziei o reprezentare care deformeaza realitatea. Nu este vorba despre un corp strain crestinatatii, venit de departe pentru a rasturna adevarata credinta, ci de o sciziune, de o deviatie. Contestarea dogmelor si a institutilor Bisericii romane ia nastere in inima Apusului crestin, ea este un fenomen de natura interna.
[...] De aici ies la lumina elite, care ar vrea sa participe activ la cultul divin si sa aiba un acces direct la Cuvantul lui Dumnezeu; ele doresc o religie care sa fie mai degraba comuniune si bucurie decat autoritate, si care sa lase mai degraba loc meditatiei personale decat riturilor. Pe scurt acesti laici, in curs de emancipare politica, asteapta in paralel o eliberare spirituala.
Pe de alta parte, avand in vedere faptul ca Biserica nu tine cont inca de noile realitati economice, aceste elite urbane sufera de pe urma dispretului fata de activitatile comerciale cat si fata de schimbul monetar precum si fata de cei ce le practica. Pe scurt in Languedoc, noile elite sunt excluse de la deminitatile ecleziastice si monastice, care raman rezervate fiilor aristocratiei: ele sunt astfel private de autoritatea morala si de recunoasterea spirituala. Puternici prin afirmare politica, ei pretind si sfarsitul aservirii lor religioase.
O astfel de stare de fapt intretine mai intai, in prima jumatate a secolului XII-lea, un viguros anticlericalism.
In fond cinstirea absoluta a Evangheliei a dus la zguduirea din temelii a societatii feudale [...]. Dizidentii opun in mod egal Evanghelia institutiilor ecleziastice. Sub pretextul unui evanghelism literal, ei refuza tainele si ierarhia, sustinand ca modul de viata apostolic, si nu hirotonia (faptul de a fi ordonat cleric), isi da dreptul de a propovadui Cuvantul.
Discipoli ai lui Valdes, un negustor din lyon, valdenzii admin Intruparea si Mantuirea, dar resping Biserica si tainele sale, deoarece "trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni" (Fapte 5,29). Ei marturisesc ca fiecare dintre ei, avand in vedere sinceritatea comportamentelor lor, poate predica, spovedi si chiar si sfinti painea si vinul. Nu admit nici o ierarhie, Hristos fiind singurul stapan. Ei adopta saracia si cersetoria drept conditie practica a apostolatului lor itinerant: nici bunuri, nici femeie, nici munca, dupa modelul apostolilor.
[...] Oamenii buni ai lui Languedoc resping Intruparea si Mantuirea prin cruce. Dar disidenta lor ramane de insipratie crestina. Ei se sprijina exclusiv pe Biblie, in principal pe Noul Testament, pe care o citesc si o comenteaza in limba proprie. "Tatal nostru" constituie singura lor rugaciune.
Alte dizidente religioase au luat nastere in diferite regiuni ale Apusului latin, incepand cu 1120, in special in tarile din regiunea fluviului Meuse, in Renania si in Italia de nord si centrala.

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Cruciada IV

2010-11-01T12:28:00.000-07:00

In schimb, este sigur ca cruciadele, si in mod deosebit cea de-a patra, in 1204, au pus capat acestei miscari. Cucerind imperiul bizantin, instaland un imparat latin pe tronul Constantinopolului, numind un patriarh latin, devastand orasul, cruciatii nu au facut doar sa loveasca in mandria politica a bizantinilor: ei au lovit in realitatile considerate sacre pentru fratii lor crestini, au savarsit sacrilegii. Roma nu a dezaprobat faptul implinit. Este de inteles ca din acel moment multi dintre greci i-au considerat pe latini ca fiind mai periculosi decat musulmanii, mai ales atunci cand evocau maniera pasnica prin care Saladin a pus stapanire peste Ierusalimul in 1187.

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Vechea si noua Roma

2010-11-01T11:22:00.000-07:00

Mai intai, in Rasarit, importanta Constantinopolului a crescut considerabil in urma formarii Imperiului arabo-musulman. Alexandria, Antiohia si Ierusalimul vor continua sa existe ca patriarhate, dar pe pamant musulman si, pe deasupra, sa se miscosoreze din cauza dezvoltarii Bisericilor eretice rivale. Constantinopolul a fost singura patriarhie care a ramas pe pamant crestin.
[...] Biserica Romei, in felul ei, a evoluat in functie de alte realitati. Conducatorul ei, din ce in ce mai des numit papa, avea responsabilitatea asupra tuturor Bisericilor din Apus. Foarte devreme, inca din secolul al V-lea, s-a nascut ideea de a acorda un primat Sfantului Petru, caruia Hristos i-a dat misiunea sa intemeieze Biserica sa, fara limitare geografica, si ale carui moaste ocrotesc Orasul. [...] Intre timp, accentuarea mostenirii Sfantului Petru, l-a facut pe papa de a se numi nu doar urmas al conducatorului apostolilor, ci si vicar (cel care tine loc) al lui Hristos, fapt ce-l punea intr-o situatie exceptionala si unica in toata lumea crestina.

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Cele cinci patriarhate II

2010-11-01T10:41:00.000-07:00

In respectul acestei organizatii, pentarhia (cinci puteri), care se conjuga cu ideea ca intregul corp al episcopilor reuniti este singurul succesor adevarat al colegiului apostolilor.

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Cele cinci patriarhate

2010-11-01T10:30:00.000-07:00

Biserica crestina, [...] cuprindea cinci instante super-metropolitane, numite patriarhate. In partea rasariteana a Imperiului roman, dens populata si unde episcopii erau numerosi, existau patru: Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim. In partea occidentala, exista unul singur: Roma. Fiecare dintre patriarhi avea autoritate in juristictia sa, dar acordul dintre cele cinci scaune era garantia dreptei credinte [...]

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Donatia lui Constantin III

2010-11-01T03:20:00.000-07:00

Urmeaza interventia militara carolingiana si donatia teritoriala facuta scaunului apostolic care avea sa dea nastere unui stat pontifical, avand Roma drept capitala; pusa sub autoritatea morala a primului imparat crestin, printr-un document care ramane unul dintre cele mai celebre falsuri ale istoriei, demascat in secolul al XV-lea de umanistul italian Lorenzo Valla, aceasta donatie a fost ulterior cunoscuta sub numele de Donatia lui Constantin.

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Grec si latin

2010-10-31T09:58:00.000-07:00

Riscurile istoriei au lasat fata in fata Constantinopol si Roma, ce au reprezentat doua forme de crestinism pe care nu-l numeam "ortodox" si "catolic", ci "grec" si "latin".

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Ratiunea si inteligenta

2010-10-26T05:25:00.000-07:00

Sa mai amintim, in final, ca viziunea sa pesimista asupra naturii umane nu il impiedica pe Augustin sa afirme locul esential al inteligentei in orice reflectie, religioasa sau de alt fel. Ratiunea si inteligenta sunt daruri de la Dumnezeu, pe care trebuie sa le punem mereu in actiune: nimic nu i-ar fi fost mai strain decat o religie obscurantista. Trebuia, spunea el, sa cautam pentru a gasi si sa gasim pentru a cauta inca - magnifica definitie - nu numai a cautarii de Dumnezeu, ci si a oricarui demers intelectual.

Istoria Crestinismului - coord Alain Corbin

Folosul postului

2010-09-26T07:45:00.000-07:00

Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.

Galateni (5,17)

Vrei averile mele?

2010-09-25T12:54:00.000-07:00

Vrei averile mele? Ia-le! Pe mine nu ma vei saracii, iar pe tine nu te vor imbogatii. Zdrentele de pe mine si ceasloavele mele chibzuiesc ca nu-ti fac trebuinta. De izgonire nu ma tem, ca tot pamantul e al lui Dumnezeu. De cazanele la care vei fi vrand sa ma pui, nici o grije nu port, ci mai vartos ti-oi multumi, caci astfel ma vei trimite mai degraba la Dumnezeu.

Sfantul Vasile cel Mare - Despre Botez

Iarta-ma parinte

2010-09-25T07:25:00.000-07:00

„Iartă-mă, părinte, că de dimineaţă şed având pietricelele acestea înaintea mea. Şi dacă îmi vine un gând bun, arunc o piatră în coşul drept, iar dacă îmi vine un gând rău, arunc o piatră în coşul stâng. Seara, deci, număr pietricelele. Şi dacă se găsesc mai multe în cel din dreapta, mănânc; iar dacă se găsesc mai multe în cel din stânga, nu mănânc”.

Patericul Sinaitic

Stihuri

2010-09-25T07:21:00.000-07:00

Deci, dacă doreşti străpungerea inimii, lasă cântarea. Şi când stai să-ţi faci rugăciunile, mintea ta să cerceteze (sensul) stihului şi să socoteşti că stai înaintea lui Dumnezeu, Care „cercetează inimile şi rărunchii”. [...] De aceea, avva Pamvo spunea că: „n-au ieşit monahii în pustie ca să stea înaintea lui Dumnezeu şi să se înfumureze cântând cântări melodioase pe glasuri ritmate clătinându-şi mâinile şi mişcându-şi picioarele, ci trebuie să aducem rugăciunile noastre lui Dumnezeu în frică de Dumnezeu şi cutremur, cu lacrimi şi suspinuri, cu glas străpuns, măsurat şi smerit”.) ci prin rugăciunea făcută cu inima zdrobită şi cu post, prin care frica de Dumnezeu rămâne neîncetat în inimă şi stăpâneşte plânsul care curăţă omul de tot păcatul şi face mintea mai albă decât zăpada. Pentru că nu cultivarea cântării mântuieşte pe om, ci frica de Dumnezeu şi ţinerea poruncilor lui Hristos. Cântarea pe mulţi i-a coborât în cele mai de jos ale pământului;

Patericul Sinaitc

In chip minunat

2010-09-25T06:00:00.000-07:00

Sfantul Ioan Gura de Aur invata in chip minunat:"Daca tu savarsesti minuni, paganii niciodata nu vor fi uimiti intr-atata decat daca te-ar vedea bland, bun, plin de dragoste. Pentru semne si minuni pot sa te invidieze, insa pentru dragoste vor incepe sa se minuneze si sa te iubeasca; si, iubindu-te, vor primi incetul cu incetul si adevarul".
Astfel dragostea conduce catre adevar si catre mantuire.

Dragostea - Arhimandrit Serafim Alexiev